„Gaudeamus igitur” a răsunat vineri, în sala festivă a Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu” din Oradea, unde printre emoții, lacrimi și zâmbete elevii claselor a XII „“ A și B conduși de către doamnele Monica Blaga și Sorina Miheș, au avut festivitatea de sfârșit a ciclului liceal. Pe lângă părinții și rudele elevilor, prezenți la festivitate au fost și Preasfinția Sa Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea, doamna director a Liceului, Antonia Monica Nica, doamna director adjunct, Rodica Mureșan și profesorii Liceului. În cadrul festivității au fost premiați elevii cu rezultate deosebite la învățătură, cei care au participat la diferite activități școlare și extrașcolare, de asemenea primind o diplomă simbolică și elevii care și-au început drumul de formare încă din clasele primare în școala noastră. Bucuria momentului a fost dublă, această generație fiind cea care termină Liceul Greco-Catolic, la aniversarea celor 25 de ani de la redeschiderea celei mai vechi unități de învățământ din Oradea. La acest moment festiv, doamna director, Monica Antonia Nica a ținut următorul discurs: Buna ziua! Lăudat să fie Isus! Preasfinția Voastră, stimați părinți, dragi elevi absolvenți, distins auditoriu, Este ziua absolvirii! Ultimul sunet de clopoțel ce ar trebui ascultat! Este vorba despre acel clinchet de clopoțel pe care, de cele mai multe ori, îl consideram muzical. Astăzi, el este mai mult de atât. Este emoție. Emoția trecerii noastre prin viață, trecerea de la o treaptă la alta, de la o etapă la altă, de la trecut spre viitor. Momentul acesta are, în însemnătatea sa, o valoare. Este acea clipă pe care atât de multe generații au serbat-o în felul lor. Astăzi, dragii mei absolvenți, este momentul vostru. Simțiți-l, trăiți-l frumos, imprimați-l adânc în memoria voastră, căci viața va șterge diverse episoade, acesta însă trebuie păstrat. Sunteți frumoși și buni, sunteți curajoși, deștepți și descurcăreți. Aveți în față libertatea! Libertatea mult visată, aceea de a face alegeri, de a visa, de a călători, de a trăi. Tot ce au momentele de cotitură din viața noastră în comun sunt emoțiile și oamenii care ne marchează existența. Toate acestea la un loc sunt cele care generează schimbări în viața noastră, în funcție de intensitatea cu care au fost trăite și acceptate. Emoțiile însă pot genera suferință. Suferința generează motivații. Motivația aduce performanță. Performanța creează noi și noi emoții. Noi, dascălii voștri, într-o măsură mai mare sau mai mică, v-am dat o parte din noi. Cu fiecare generație ce trece, ne mai dăm câte puțin. Dar știți care e frumusețea? Că a te dărui pe tine nu te sărăcește, ci te-mbogățește! În concluzie, noi ne gândim să continuăm ceea ce am început: modelarea, îndrumarea, educarea și susținerea tinerelor suflete. V-am văzut crescând. Ați intrat în această școală în vremea când încă nu știați citi, cel puțin 23 dintre voi. Ceilalți v-ați alăturat pe parcurs, iar astăzi sunteți o echipă; echipa absolvenților generației 2017. Ați parcurs pașii pentru formarea voastră intelectuală și spirituală. Ați avut la dispoziție timp, resurse, susținere și dăruire. Unii dintre voi ați consumat din plin aceste șanse, ceilalți, parțial. Dar fiecare dintre voi are un destin bine definit, o cale numai a lui și stă în putința fiecăruia să parcurgeți elegant drumul. Noi ne-am străduit să șlefuim frumoasele pietre prețioase puse la dispoziție de părinții voștri. Credem că am reușit. Stimați părinți, încrederea oferită de dumneavoastră școlii noastre ne dă puterea să sperăm că ceea ce noi, astăzi, aici săvârșim este cu adevărat de folos societății și chiar lumii de astăzi. Încrederea de a ne încredința copiii dumneavoastră constituie temelia devizei noastre, aceea de a pregăti pentru viitor generațiile ce ne urmează. Ne-am străduit să parcurgem cu profesionalism actul didactic, dar și toate etapele din formarea, copiilor dumneavoastră, însă, momentele când am avut scăpări, treceți-le cu vederea. Suntem doar oameni. Ieri, a avut loc în școala noastră o întâlnire de 54 de ani de la absolvirea liceului. M-a pus, oarecum, pe gânduri, hai să-i spunem, măreția, grandoarea unei asemenea vârste. Cum și ce au simțit la timpul lor acești oameni? Cum privesc spre trecutul vieții lor? Când s-a transformat viitorul în prezent, iar prezentul în trecut? Suntem noi astăzi parte din viitorul lor trecut? Dar în viitorul nostru cine se va afla? Dragii mei, doresc să vă las, în toată modestia mea, câteva îndemnuri. Aș sublinia cuvintele de aur ce stau în prima linie în conștiința mea: emoție, perseverență, curaj, muncă, disciplină, dăruire și iubire. Îmi amintesc și acum cum îmi bătea inima în această sală acum 15 ani când recitam un alt discurs. Era momentul meu și al colegilor mei. Îmi amintesc de îndemnurile dascălilor mei de atunci; o parte dintre ei se află aici. Eu mă aflu în fața lor, iar voi în fața noastră. Trecutul, prezentul și viitorul, așadar, se întâlnesc din când în când. Spuneam în acel discurs următoarele: Uitați-vă în jur! Acesta este liceul meu; o parte din Biserică, o parte foarte importantă pentru că este formată din suflete. Și nu orice fel de suflete, ci suflete iubitoare de Cristos. Pot să afirm aceasta cu certitudine, după patru ani petrecuți aici, pe băncile acestei școli dragi mie, alături de toți colegii mari și mici, alături de profesori și preoți. Și acesta a fost familia mea! Dragii mei, vă îndemn să aveți propria voastră deviză! Astăzi însă, cu riscul de a mă repeta, luați aminte la cea pe care noi, dascălii voștri, v-o propunem: Iubesc ceea ce fac! Mă dedic în totalitate, mă consum, ard ca o flacără uneori. Însă asta nu mă sărăcește, dimpotrivă, cred că a te dărui pe tine însuți, te îmbogățește. (Căutători de vise și dorințe, emoții și momente generatoare de schimbare, oare v-ați întrebat și voi, la fel ca mine, care este rostul nostru aici pe pământ?) Eugen Ivuț – Biroul de presă al Episcopiei de Oradea