Biblioteca școlii noastre

Cândva, în trecut, acum mai mulți ani de zile, cadre didactice din școala noastră au semnalat necesitatea existenței unei biblioteci. Conducerea școlii de atunci s-a implicat pentru identificarea unui spațiu, dar și pentru o organizare, în regie proprie, a acestei încăperi. Le mulțumim pentru aceasta!

Acum mai bine de doi ani, spațiul a fost schimbat cu unul generos și luminos, datorită Episcopiei Greco-Catolice. Îi mulțumim pentru posibilitate! Acesta a fost renovat și amenajat corespunzător.

Acum câțiva ani, mai puțini, școlii noastre i s-a aprobat și un post de bibliotecar, pe care îl ocupă doamna Carmen, cea care dă suflet și frumusețe minunatei noastre biblioteci! Dumneaei este cea care adună oameni dedicați în jurul său, pe principiul că, cine se aseamănă se adună!

Și așa, povestea bibliotecii noastre scrie o nouă filă în cartea sa.

Director,

prof. Antonia Nica

 

***

Ați fost vreodată în paradis?

Da, zilnic!

Biblioteca este un paradis pe pământ, unul în care putem păși!

Aceasta este menirea unei biblioteci școlare: să le ofere copiilor posibilitatea de a păși în acest paradis, creându-le un spațiu pentru lectură cât mai prietenos, un spațiu în care să se simtă bine în călătoriile lor printre paginile cărților.

Urmând această idee, spațiul bibliotecii Liceului Greco Catolic Iuliu Maniu este astfel amenajat încât cel care intră să își dorească să revină.

Biblioteca noastră s-a dezvoltat din dorința elevilor de a avea un spațiu de lectură, de refugiu, de liniște. Cu toată susținerea conducerii actuale dar și trecute și în lipsa unui bibliotecar în anii trecuți elevii ”s-au jucat” de-a biblioteca în cel mai frumos mod posibil.

Cât de frumos s-a dezvoltat biblioteca noastră!

De la mic la mare, și chiar la cel mai mare, cu toții și-au lăsat amprenta în amenajarea acestui spațiu de cultură. Profesorii,cot la cot cu elevii, au purtat pe brațe sute de cărți și tot ce se găsește într-o bibliotecă.

Prin multe transformări spectaculoase a trecut biblioteca. De la rafturi schimbate, fond de carte reînnoit, până la locul de funcționare. Au fost dărâmate ziduri la propriu (și la figurat), construite scări și uși care se deschid spre un paradis terestru, cu cascade luminoase, nu de ape, ci de informații, mii și mii de fire, nu de iarbă verde, ci de cuvinte care povestesc viața. Prima dată s-au schimbat rafturile. Apoi spațiul de funcționare. Apoi din nou rafturile. Nici oamenii nu au mai fost aceiași, au devenit mai curioși, mai dornici de cunoaștere. Și biblioteca este exploatată zilnic de iubitori ai cărților. Unii nici nu știau că pot iubi cititul! Și cât de frumos este să fii martorul unei astfel de revelații!

Vedem în biblioteca noastră cum cărțile aduc împreună oameni de diferite vârste ori convingeri sociale, dezvoltându-se astfel un alt fel de cunoaștere, cea interumană.

Sunt frumoase bibliotecile mari, impunătoare, unde vorbește tăcerea și setea de cunoaștere te inundă… dar în școală copii caută altceva. Un loc vesel, plin de culoare cu acees ușor la carte. Cu multe multe activități din care învață și despre care nici măcar nu realizează că au fost gândite ca să le dezvolte cultura. Prin joacă, învață mai ușor. Aleta Sloter a adaptat o poezioară care exprimă cel mai bine acest aspect:

Din cărți să-i spun am încercat,

Dar m-a privit doar încurcat.

Am îndrumat cu vorbe pe-nțeles,

Dar niciodată nu mi-a dat de ales.

Fără speranță m-am retras umil.

“Cum să mă apropii de acest copil?”

Și-atunci el m-a prins de mână:

“Haide”, mi-a spus. “Joacă-te cu mine!”

Urmând această idee, lucruri minunate se întâmplă în bibliotecă!

Biblioteca vine la ei așa cum ei vin la bibliotecă!

Uneori cu o valiză plină cu cărți, alteori cu concursuri…

Și nu ne oprim aici!

Cititul va fi întotdeauna elegant și grațios!

O carte este mereu un accesoriu potrivit oricui!

Din biblioteca noastră fiecare pleacă un pic mai bogat… în minte sau în suflet… sau poate cu puțin praf de zâne pe urme…

Bibliotecar, Carmen Popa

 

Click aici pentru mai multe poze.