Istoric
Scurt istoric al școlii
Din 1780 Simion Maghiar devine dascăl la scoala preparandială (pe care o conduce între anii 1780-1790), care din 1782 se transformă în scoală capitală națională. În 1784 scoala este promovata la rangul de Schola Praeparandorum Valachorum Ludimagistrorum. Se deschide o clasă specială a preparanzilor; Simion Maghiar este numit profesor preparandial în 1784; „în 1784-1785 începe funcționarea sistematică recunoscută de guvern a Școlii Normale Române Greco-Catolice Unite de învățători”. În 1785 se încheia pregătirea a 11 învățători, în 1786 școala avea 31 de tineri, iar în 1788 absolviseră 45 de dascăli.
Pe lânga o școală menită să formeze învățători se simțea nevoia unui institut teologic pentru formarea preoțimii. „Ignatie Darabant (1788-1805), iluminist convins, conștient că ascensiunea socială a enoriașilor săi se putea face, în primul rând, prin instrucție, episcopul orădean s-a străduit să dezvolte o rețea școlară proprie”.
În 1792, episcopul Ignatie Darabant intervine la împărat pentru cedarea sediului ordinului iezuit pentru a servi ca loc al seminarului român unit pentru formarea preoților și învățătorilor. Împăratul răspunde favorabil, cedează bisericii greco-catolice reședința ordinului iezuit, desființat în 1773, clădire aflată din 1777 în administrarea episcopiei greco-catolice. Primul an de funcționare a seminarului a fost 1792/1793, existând 16 tineri înscriși. Forma de organizare rămâne aceeași până în 1845.
Școala Normală se reorganizează în 1907 după noua programă a statului maghiar (noile legi din 1907 „legea Apponyi”), dar limba de predare rămâne româna. La început școala funcționa cu 2 clase, din 1914 cu 4 clase; elevii trebuiau să fi absolvit 4 clase secundare.
Din 1923 școala se reorganizează după tipul școlilor normale din România, adopta programa școlilor normale din România, „deschizând 7 clase normale în mod succesiv după vârsta elevilor de la anii 12 în sus”; directori au fost Petru Tămâianu (1919-1923) și Cornel Sabo din 1923.
Din 1937, Școala Normală Română Unită funcționeaza conform programei având 8 clase, 237 de elevi; 12 profesori titulari; plata profesorilor se făcea din contul Ministerului Educației, cheltuielile materiale fiind suportate de Episcopia Greco-Catolică. Școala dispunea de un cinematograf care funcționa din 1926; în 1930 se înființează o fanfară și o orchestra simfonică a școlii.
Clădirea actuală a școlii din str. Iuliu Maniu nr. 5 a fost construită în 1925 în stil neoromânesc la stăruințele episcopului Valeriu Traian Frențiu (1922-1948), de către arhitectul Anton Sallerbeck. Clădirea școlii cuprindea: școala primară de băieți (129 elevi), școala primară de fete (68 eleve), școala normală de băieti (237 elevi); un total de 434 elevi.
Desființarea Școlii Normale Unite
În condițiile instaurării noului regim comunist situația bisericii greco-catolice, a școlilor greco-catolice cunoaște schimbări majore. „Trei legi au lovit în mod direct în bisericile catolice din România: 19 iulie 1948 a fost denunțat Concordatul cu Vaticanul, încheiat în 1929; Legea pentru reformarea învățământului din 1948 a impus laicizarea și ateizarea învățământului, confiscând toate școlile care nu vizau pregătirea teologică a preoților; legea pentru regimul general al cultelor (decretul 177 din 4 august 1948) interzicea relațiile cultelor cu organismele lor din străinatate.”
În 1948 are loc desființarea bisericii greco-catolice prin unirea forțată cu biserica ortodoxă. După 1 decembrie 1948, conform decretului 358/1 decembrie 1948, averea bisericii greco-catolice a fost pusă la dispoziția ministerelor de finanțe, culte, interne, agricultură, învățământ. Școala Normală Unită a fost transformată în Școala Pedagogică de Fete și Băieți, iar clădirea Seminarului Teologic transformată în scoală de tractoriști.
Înfiintarea Liceului Teologic Greco-Catolic
Schimbarile din 1989 au creat o nouă conjunctură în care biserica greco-catolică și-a reluat activitatea, reînfiintându-se episcopia de Oradea. În 1990, Vasile Hossu a fost numit episcop greco-catolic la Oradea.
Din dorința de a relua o veche tradiție legată de susținerea învățământului s-a pus problema reînființării școlilor greco-catolice. Datorită rupturii intervenite în tradiția învățământului tradițional greco-catolic și a schimbărilor petrecute timp de jumătate de veac, școala greco-catolică reînființată nu a continuat vechea tradiție a școlii normale, ci a fost creat un seminar teologic liceal. Inițiativa reînființării unei școli greco-catolice a aparținut preasfinției sale episcopul Vasile Hossu. Înființarea unei școli greco-catolice este solicitată prin „Adresa episcopiei greco-catolice nr. 7171 / 1991.”
Adresa Secretariatului de Stat pentru Culte nr. 9204/ 27 XII 1991, către Episcopia Româna Unită cu Roma, Oradea, autorizează înființarea Seminarului Teologic Liceal al Bisericii Române Unite cu Roma în Oradea începând cu anul școlar 1992/1993. Noua unitate școlară se constituie conform: H.G. nr. 521/1990; H.G. nr .461/1991; H.G. nr. 939/1990; Protocolul încheiat între Secretariatul de stat pentru culte și Ministerul învățământului și știintei nr. 8388/10906 din 19.11.1991. Prin Delegația Episcopiei Române Unite cu Roma, Oradea nr. 51/3 februarie 1992, semnata de episcopul Vasile Hossu, profesorul Sarca Victor este delegat să reprezinte interesele episcopiei în fața ministerului. Prin decizia nr. 51 din 3 februarie 1992 semnată de episcopul Vasile Hossu, profesorul Victor Sarca a fost numit în funcția de director al Seminarului Teologic Liceal Român Unit, Greco-Catolic. O serie de alte documente oficiale reglementeaza funcționarea și finanțarea școlilor confesionale: Protocolul – 1859/16.03.93, încheiat între Ministerul Învățământului și Secretariatul de Stat pentru Culte, privind organizarea și funcționarea învățământului teologic preuniversitar prevede că învățământul preuniversitar teologic face parte din sistemul învățământului de stat; Scrisoarea ministrului învățământului nr. 9488/14.06.1993 privind finanțarea de la bugetul de stat a instituțiilor școlare teologice.
Clădirea școlii
Atât Episcopia Greco-Catolică de Oradea, reînființată, cât și școala ce se dorea a fi înființată, nu dispuneau de un loc adecvat. Vechiul sediu al școlii normale unite aparținea Liceului Pedagogic Iosif Vulcan. Decretul nr. 358/ 1 decembrie 1948, privind preluarea bunurilor bisericii greco-catolice de către stat, a fost abrogat prin Decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989. Liceul Pedagogic a cedat treptat spații din clădirea de pe str. Iuliu Maniu nr. 5, încheindu-se protocoalele între Seminarul Teologic Greco-Catolic și Liceul Pedagogic. Acesta părăsește clădirea principală de pe str. Iuliu Maniu definitiv în 1996. În 1995 Liceul Pedagogic mai folosea clădirea II, de pe strada Ep. Mihai Pavel. În anul 1999/2000 au funcționat ultimele două clase ale Liceului Pedagogic în aceeași cladire.
Denumirea școlii
Conform Ordinului ministrului învățământului nr. 4105 / 13.06.97, denumirea oficiala a școlii se schimbă din Seminarul Teologic Greco-Catolic în Liceul Teologic Greco-Catolic.
Directori ai liceului:
1992 – 1996 – prof. Victor Sarca
1996 – 1997 – prof. Iosif Suciu
1997 – 2000 – prof. Elena Szasz Butiri
2000 – 2014 – prof. Andrei Cristea
2014 – 2016 – prof. Alexandru Dragoș
2017-2022 – prof. Antonia Nica
2022 – prof. Andrei Cristea
Directori adjuncti:
2006 – 2008 prof. Cornelia Vesea
2008 – prof. Rodica Mureșan
Liceul Teologic Greco-Catolic după 1992
De la înființare și până astăzi (din 1992 pâna în 2018), școala a cunoscut o continuă evoluție, dezvoltându-se, crescând numărul de clase și diversificându-se activitatea didactică. Inițial au început să funcționeze 2 clase de liceu (cu 30 elevi), cu profil teologic. Prima promoție a început clasa a IX-a în 1992 si a absolvit liceul în 1996. Instituția de învățământ a cunoscut o dezvoltare în timp, astfel: în anul 1996/1997 a funcționat o clasă de cantori; în 1997 se înființează o grupă de grădiniță și prima clasă de gimnaziu, clasa a V-a; în 1998 se înființează o clasă primară, clasa I, în alternativa educaționala Step by Step, iar din 1999 funcționeaza 2 clase I; tot în 1999 una din cele 2 clase a IX-a de liceu devine clasa cu profil matematică-informatică.
În prezent liceul are peste 1000 de elevi organizați astfel:
5 grupe de grădiniță;
15 clase primare;
12 clase gimnaziale;
8 clase de liceu. Din anul școlar 2017-2018 profilul liceal de teologie se schimbă în teologie-intensiv engleză. Specific liceului este profilul teologic greco-catolic și alternativa educatională Step by Step, programa scolară fiind conformă cu planul cadru elaborat de MEN. Din programul școlii face parte și Liturghia săptămânală a elevilor (începând din 1996), la care participă întreaga școala, vineri dimineață; liceul are preoți profesori cu rol de preoți spirituali. Înainte de Paști au loc anual exercițiile spirituale pentru elevi. Activitățile școlare sunt însoțite de cele extrașcolare și extracurriculare organizate și coordonate de către cadrele didactice.
Chiar daca are un caracter confesional școala nu este restrictivă, fiind primiți elevi și profesori și de alte confesiuni. În prezent școala noastră are peste 100 de angajați.
De asemenea, elevii școlii noastre poartă cu mândrie uniforma școlară.
Școala dispune de săli de clasă, dotate corespunzător mai ales cele primare, laboratoare de informatică, laborator de chimie, sală de sport, bibliotecă, cantină, internat, sala de mese, sală festivă.
Majoritatea elevilor provin din municipiul Oradea dar și din localitățile învecinate, așezarea centrală a școlii fiind una accesibilă tuturor.
Școala noastră are un website de prezentare de mai bine de zece ani unde sunt amintite majoritatea activităților realizate.
Istoricul instituției noastre de învățământ
1. V. Bolca, Scoala normala româna unita din Oradea (1784-1934), Oradea, 1934.
2. Iudita Căluser, Episcopia Greco-Catolică de Oradea, ed. Logos, 1994, Oradea.
3. Remus Câmpeanu, Intelectualitatea româna din Transilvania în veacul al XVIII-lea, Presa Universitară Clujeană, 1999.
- Petre Dejeu, Așezăminte culturale din municipiul Oradea și judetul Bihor.
Monografia orașului Oradea și a județului Bihor, vol. I , 1919-1924, Oradea, 1926, editura autorului. - Petre Dejeu, Instituții culturale din municipiul Oradea și judetul Bihor, Oradea, 1937, editura autorului.
- Ioan Georgescu , Istoria Seminarului Român Unit din Oradea Mare, București, 1923.
7. Istoria Orasului Oradea, coordonatori Liviu Borcea si Gheorghe Gorun, Ed. Cogito, Oradea, 1995. - Petru Tămâian, Istoria seminarului, Tipografia Oradea, 1930.
9. Aurel Tripon, Monografia Almanah a Crișanei, Tipografia diecezana Oradea, 1936.