Ziua Culturii Naționale a prilejuit, și în acest an, organizarea unor lecții și activități variate, închinate personalităților, domeniilor și lucrurilor ce conturează Cultura Română.
Pornind de la sublinierea Importanței Culturii Naționale, elevii de gimnaziu și liceu și-au confirmat creativitatea prin multitudinea de proiecte la care au lucrat cu multă pasiune, scoțând din lada de zestre a timpului vorbe înțelepte: Fără muncă nu există bunăstare, fără adevăr nu există cultură. (Mihai Eminescu); Misiunea istorică a unui popor se judecă după creaţiunile lui spirituale. Singure, valorile culturale justifică existenţa şi misiunea unui popor. (Mircea Eliade); Fără steag de cultură, un popor e o gloată, nu o oaste. (Nicolae Iorga); Cultura este expresia directă a unui mod de existenţă sui generis, care îmbogăţeşte cu un nou fir, cu o nouă culoare canavaua cosmosului. Omul a devenit creator de cultură în clipa promiţătoare de tragice măreţii, când a devenit cu adevărat OM, în momentul când a început să existe astfel, adică structural pe un alt plan decât înainte, în alte dimensiuni, pe podişul sau în tărâmul celălalt, al misterului şi al revelării. Cultura e condiţionată de începerea în lume a unui nou mod, mai profund. (Lucian Blaga).
Pentru că poezia e o emblemă a culturii, ea trebuie simțită până în adâncul inimii înainte de a fi rostită. Elevii claselor a V-a A, a V-a C, a VI-a C și a VII-a C au căutat poezia potrivită sufletelor lor. Astfel, versurile marilor poeți români, precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, au transformat colțul de lectură de acasă într-un tărâm de basm, iar recitalul de poezie înregistrat în liniștea căminului transmite bucurie, emoție și speranță.
Scenetele inspirate de operele caragialiene D-l Goe… și Căldură mare au adus multă voie bună nu doar în timpul vizionării în sala de clasă, cât mai ales în timpul înregistrării de către elevii clasei a VI-a C, care au concluzionat: Caragiale nu poate să moară. Ostenit de-atâta zbucium, doarme cu fața în sus… Încet, să nu-l deșteptăm… Desprins din unda divină, oprit o clipă între noi, geniu reversibil, se întoarce în splendorile misterelor de unde ne vor veni geniile… (Barbu Ștefănescu Delavrancea).
Cultura Română prin ochi de adolescent este un amplu proiect derulat la clasa a XI-a A, ce a vizat unele dintre cele mai importante personalități și domenii culturale: Mihai Eminescu, Eminescu și Schopenhauer, Corespondența Emin – Veronica, Tradiții și obiceiuri populare românești, Arta românească, Cinematografia românească – origini și recomandări.
Elevii clasei a XI-a A au dat viață frumosului text dramatic Trei generații al Luciei Demetrius. Publicat în 1956, Trei generații reprezintă una dintre cele mai însemnate creații ale dramaturgiei românești din acea perioadă, ce urmărește destinul unei familii văzute în lumina unei evoluții istorice, cu toate procesele de înălțare și de coborâre ce decurg din atitudinea unor personaje față de transformările sociale și de un nou climat moral. Destinele umane, mai ales cele feminine, surprinse cu finețe, sunt înfățișate în ansamblul de cauze care le-au dat naștere. Sceneta înfățișează experiențele de viață și zbaterile familiei prezentate în trei perioade istorice diferite: 1896 (Actul I), 1925 (Actul II) și 1950 (Actul III).
Proiectul Cultura de dincolo de gratii, desfășurat tot la clasa a XI-a A, și-a propus să dezvăluie pragurile de grea încercare ale scriitorilor români cărora suferința din închisorile comuniste le-a dat aripi. Radu Gyr, Vasile Voiculescu – supranumit Poetul îngerilor –, Nichifor Crainic, Seniorul Corneliu Coposu și alte nestemate mai puțin cunoscute ale culturii române merită întreaga noastră recunoaștere pentru sacrificiul de a păstra neîntinate credința și iubirea de neam.
Prin propriile creații literare – poezii, proză scurtă și continuări ale unor opere literare cunoscute, precum: Punguța cu doi bani 2.0, Vizită 2.0, Școala română 2.0 etc. – elevii au căutat să călătorească în străfundul ființei lor, de unde au cules roadele trăirilor și plăsmuirile visurilor, dându-le viață.
Activitățile extrașcolare – vizite la muzeu, întâlniri cu actori, lansări de carte – reprezintă un adevărat motor în dezvoltarea generațiilor de astăzi. Prin ele sărbătorim cultura în fiecare zi și îi asigurăm continuitatea!
Cultura este vie, fiind făurită de popor de-a lungul timpului. O Zi Națională a Culturii este binevenită pentru a elogia curajul marilor români care au și-au cântat dorul sau durerea, au trăit fericirea realizării Unității Naționale și au cuprins în inima de român tot seninul ce putea să încapă pe cerul României Mari. Să ne creștem zilnic semințele, copiii, în preajma modelelor care sunt parte integrantă a frumoasei și unicei noastre culturi!
Sufletul
Un loc care am crezut că este uitat
A fost căutat
Și găsit,
Îmbrăcat în coperta unei cărți
Pe care niciodată nu ai putut să o ierți.
Te uitai la el,
Lacrimile te strigau,
Amintirile te convingeau
Că acel loc este cu tine, dar…
În scurt timp te vei despărți de el.
Trupul tău va rămâne aici, jos, pe pământ,
În timp ce sufletul va fi sus, cu Duhul Sfânt.
(Maia Ardelean, clasa a VII-a C)
Din păcate, trăim într-o lume în care, sub influențele altor culturi, devenim tot mai distanți de originile noastre, îndepărtându-ne de rădăcini și uitând ce suntem cu adevărat: români. Tinerii din zilele noastre nu mai dau suficientă importanță culturii lor proprii, astfel, ne îndreptăm spre o cale de uitare a originilor, o cale a uitării identității noastre.
Totuși, încă mai este speranță, fiindcă încă mai sunt tineri care adoptă cu drag cultura lor românească și o valorifică, ducând-o mai departe, dând-o urmașilor.
Pentru mine, cultura românească se află printre cele mai frumoase culturi ale lumii. De la gastronomia ei cu feluri de mâncare, la operele sale literare, la obiceiuri, cum sunt dansurile tradiționale, la mituri și cânturi populare, toate reprezintă identitatea neamului român și, în final, identitatea noastră a fiecăruia.
Cultura românească este fructul pe care strămoșii neamului s-au chinuit să-l crească, cadoul pe care aceștia l-au pregătit pentru noi. Astfel, de dragul lor, al celor care au murit și au suferit pentru crearea, dar și pentru păstrarea și protejarea acestei culturi, avem datoria morală de a o da mai departe, de a nu o lăsa să piară.
(Adonis Ciarnău, clasa a XI-a A)
Prof. Ioana Sarca