Noaptea plină de magie copilărească în care ghetuțele curate se aliniază la ferestre pentru a primi darurile moșului Nicolae – în semn de apreciere pentru copiii cuminți – , se scutură treptat de imaginarul colectiv și lasă loc unei realități și cerințe de generozitate, bunătate sufletească întruchipate de omul Nicolae, ajuns episcop de Myra și mai târziu, sfânt.
Cum să prezinți toate acestea copiilor pentru a-i face să înțeleagă că bucuria primirii trebuie continuată cu satisfacția pe care o trăiești atunci când, la rândul tău, dăruiești?
Părintele Traian Dobrată a încercat, în stilul personal, să le prezinte copiilor de clase pregătitoare, întâi și a doua – calitățile tânărului Nicolae, care, rămas orfan de mic copil a hotărât să împartă averea moștenită celor nevoiași. Așa au aflat copiii de unele miracole pe care acest om iubitor de Dumnezeu le-a înfăptuit și de unele legente care s-au născut pe seama faptelor adevărate săvârșite de Nicolae.
Ce a reușit părintele Traian?
Să ne mențină atenția și interesul, să ne antreneze în discuții generate de întrebări sincere și naive, să ne pregătească mintea dar mai ales sufletul pentru a trăi sau retrăi emoția așteptării transpusă în ritmuri muzicale ( cântecele : Sfinte Nicolae, Ghetuțele – toate ghetuțele) și să ne facă să înțelegem că :
,, Și noi putem să fim … moș Nicolae!”
Autor: înv. Lorenia Nedeianu
