Într-o seară cu o încărcătură spirituală rară, Oradea a devenit spațiul unui dialog profund despre memorie, suferință și vindecare prin literatură.
Evenimentul Lumina prin cuvinte – Reziliența spiritului sub opresiune, desfășurat în 23 septembrie a.c., cu participarea doamnei Anei Blandiana și a domnului András Visky, a adus laolaltă confesiuni și etnii diferite, unite printr-o suferință comună: opresiunea comunistă.
Organizat în colaborare cu Episcopia Romano-Catolică de Oradea, evenimentul a fost deschis de Preasfințitul László Böcskei, care l-a avut alături pe Preasfințitul Virgil Bercea, amândoi episcopii subliniind, prin simpla lor prezență, nevoia de dialog interconfesional.
Întâlnirea, moderată de Matuz Zsolt, a oferit publicului nu doar reflecții, ci și mărturii personale, poezie și emoție autentică.
Atât Ana Blandiana, cât și András Visky sunt moștenitorii unor suferințe adânci. Tații lor – preot ortodox și preot reformat – au fost încarcerați în timpul regimului comunist. András Visky a împărtășit un episod dureros, dar definitoriu: după arestarea tatălui, mama sa și cei șapte copii au fost deportați în Bărăgan, trăind în condiții extreme. Cu toate acestea, a spus cu emoție: Am fost foarte săraci, dar extraordinar de bogați sufletește. Această bogăție interioară, transmisă prin credință, familie și cultură, a devenit o sursă de supraviețuire, dar și fundamentul unei opere literare care nu caută revanșă, ci înțelegere: Deportarea.
Un moment de reflecție a fost dedicat Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet, fondat de Ana Blandiana și soțul ei, Romulus Rusan. Loc al reculegerii și al educației, muzeul nu este doar o arhivă a suferinței, ci un spațiu de pelerinaj și meditație, unde durerile trecutului pot deveni învățăminte pentru prezent.
Într-o perioadă în care justiția a întârziat sau a lipsit, Ana Blandiana și András Visky au amintit că cei care au ieșit din închisorile comuniste nu au dorit niciodată să se răzbune pe torționarii lor, deoarece știau că judecata va veni din ceruri. Adevărata răzbunare, dacă poate fi numită astfel, constă în păstrarea vie a poveștilor, fie ele scrise sau nescrise, în transmiterea adevărului spre generațiile viitoare, ca o formă de rezistență blândă, dar neclintită.
Scriitoarea Ana Blandiana a citit trei poezii din volumul personal intitulat Integrala poemelor, iar András Visky i-a făcut surpriza de a citi publicului traducerea în limba maghiară a acestora, realizată chiar de el. A fost un gest simbolic, poezia devenind punte între limbi, între oameni, între memorii. Mai mult decât o simplă lectură, momentul ne-a amintit că, într-o lume în care regimul comunist a încercat să elimine credința și individualitatea, cuvântul a devenit cel mai bun adăpost.
Unul dintre cele mai emoționante momente ale serii a fost marcat de o solicitare venită din public, ca cei doi scriitori să deseneze portretul propriei mame. Ana Blandiana și András Visky au vorbit cu tandrețe și cu venerație despre femeile puternice care le-au fost sprijin în cele mai grele vremuri, dezvăluind în fața celor prezenți adevărate icoane ale feminității.
Pe parcursul întregului eveniment, Lumina prin cuvinte a devenit o realitate vie, trăită în fiecare mărturie, poem și răspuns. A fost o seară în care durerea s-a transformat într-un pretext pentru unitate, înlăturând diferențele confesionale și etnice. Ne bucurăm că Liceul Greco-Catolic Iuliu Maniu, prin cadrele didactice care l-au reprezentat, a putut lua parte la o astfel de întâlnire!
Într-o epocă în care întunericul ideologic a încercat să elimine credința și cultura, s-a dovedit că acestea sunt exact elementele care salvează omul. Marii scriitori Ana Blandiana și András Visky au demonstrat că literatura și credința pot vindeca împreună, iar memoria este cea mai nobilă formă de rezistență.
Prof. Ioana Sarca
Alte surse:
